ANATOMIA PESTILOR DE ACVARIU
Respiratia pestilor de acvariu
Apa este aspirata prin gura pestelui, scalda branhiile lasand la nivelul lor oxigenul necesar vietii si este expulzata datorita miscarilor operculului, care le acopera. Exista mereu apa care scalda branhiile. Nevoile de oxigen sunt invers proportionale cu marimea pestilor, speciile mici sunt mai mari consumatori: zece pesti de 1g consuma mai mult ca un peste de 10g.
Creierul
In comparatie cu celelalte animale mai evoluate, creierul pestilor e destul de simplu. Partile creierului corespunzand vazului si mirosului sunt deosebit de dezvoltate, demonstrand importanta acestor simturi.
Scheletul
Evident, el sustine corpul pestelui, dar este mai putin robust decat al unui animal terestru, caci un peste, in parte eliverat de gravitatie, este "purtat" de apa. Nu e mai putin adevarat ca relativa fragilitate a acestui schelet este un inconvenient, intalnind adeseori pesti cu scheletul torsionat.
Organele de reproducere
Masculii au doua testicule legate de canalele deferente; femelele au doua ovare prelungite in oviducte. In cele doua cazuri, produsele sexuale, spermatozoizi si ovule, sunt evacuate prin orificiul genital. Fecundarea icrelor fiind externa, adica avand loc in apa, nu exista organ de imperechiere si fecundare, exceptie facand pestii vivipari.
Inotul pestilor de acvariu
Propulsarea animalului se face mai ales de catre partea posterioara a corpului, mai ales de inotatoarea codala, celelalte inotatoare jucand rol stabilizator si directional. Cu cat un peste are forma mai hidrodinamica, cu atat e capabil de demaraje bruste si de inot rapid., adica un atu incontestabil pentru capturarea prazii sau fuga din fata unui dusman. Nu e recomandat sa punem in acelasi acvariu pesti rapizi si vivace (mrene) impreuna cu specii mai lente si mai linistite (gurami), acestia din urma putand fi frustrati de hrana pe care acvariofilul le-o distribuie.
Comportamentul pestilor in acvariu
Comportamentul pestilor reflecta modul lor de viata natural, modificat de faptul ca traiesc intr-un loc mai stramt: ei sunt mai rapizi si mai usori in contact cu alte specii. Aceeasi specie poate adopta comportamente diferite de la un acvariu la altul, in functie de volum si de ceilalti locuitori.
Comportamentul teritorial
Daca el exista in biotopul de origine, comportamentul teritorial se reproduce in captivitate, fiind uneori chiar exacerbat. Un teritoriu este un loc de viata permanent sau temporar (durand, de exemplu, in perioada de reproducere) a carui intindere este proportionala cu marimea pestelui. Cel care locuieste pe acel teritoriu cauta sa indeparteze indivizii din propria specie, dintr-o specie apropiata sau total diferita. Suprafata trebuie sa fie suficienta pentru ca pestele sa poata gasi refugiu, hrana si pesti de sex opus pentru a se reproduce. In acvariu e important sa prevedem pentru anumiti pesti un teritoriu cu adaposturi si ascunzatori, mai ales pentru speciile marine.- Comportamentul in grup
Forta este data de unire, iar traiul in grup permite o mai buna aparare. Intr-adevar, de departe, un grup sau un banc de pesti apare ca o masa ce poate surprinde si intimida dusmanul. Viata in grup favorizeaza si reproducerea, caci un individ are mai multe sanse sa intalneasca un peste se sex opus. Unitatea si organizarea unui grup sunt reglate de un ansamblu de semnale invizibile pentru ochiul omului: folosirea liniei laterale permite tuturor pestilor, de exemplu, exitarea ciocnirilor cu alti pesti. - Comportamentul de dominare
Indivizii mai mari ii domina pe cei mici din aceeasi specie. Atunci cand acestia din urma cresc, ei sunt indepartati din teritoriu. Comportamentul de dominare are un aspect practic si social: dominantul va avea prioritate la hrana sau la alegerea individului de sex opus. Pestele cel mai dominat, situat in partea de jos a scarii sociale, este in permanenta agresat si nelinistit; trebuie sa se ascunda in majoritatea timpului, iar cresterea lui este afectata. E cazul unui numar de specii de Ciclide africane. - Relatia prada-pradator
In mediu natural, unii pesti se hranesc cu alti pesti de o marime inferioara lor; apare aici o incompatibilitate intre ei in conditii de acvariu. Trebuie avut grija, de exemplu, sa nu punem Ciclide sud-americane cu Caracide. - Agresivitate
Uneori asistam in acvariu la fenomene de agresivitate intre pestii de aceeasi specie, sau din specii diferite. Aceasta agresivitate e intotdeauna justificata, deoarece ea priveste apararea teritoriuluisau a alevinilor. E o problema de spatiu. Aceste fenomene se produc rar in marile acvarii. Totusi, un peste nou introdus intr-un acvariu va fi adeseori considerat un intrus, sau o prada, si va fi nelinistit.
Cresterea si longevitatea
Spre deosebire de fiintele umane, pestii au o crestere continua in tot cursul vietii. Mai rapida la inceput, ea scade odata cu inaintarea in varsta. In acvariu, marimea pestilor este, in majoritatea timpului, inferioara celei din mediul natural, cauza fiind spatiul stramt. Putem face o experienta: un individ a carui talie prestabilizata incepe sa creasca din nou daca este pus intr-un recipient mai voluminos.In ceea ce priveste longevitatea, ea variaza in functie de specii: circa un an pentru speciile mici, de la doi la cinci ani pentru majoritatea pestilor. Se cunosc cazuri de exemplare care au atins respectabila varsta de zece ani si mai mult: e vorba de pesti mari, mai ales specii marine. E foarte greu de indicat o longevitate optimala, pentru o specie data, deoarece conditiile ambientale sunt foarte deosebite in functie de specie si de tipul de acvariu.
Ce trebuie sa facem pentru a limita agresiunile din acvariu?!
Nu trebuie sa punem alaturi pesti a caror incompatibilitate este recunoscuta, e vorba mai ales de pestii marini, si sa le acordam un volum cat mai mare. Trebuie sa amenajam un anumit numar de adaposturi si ascunzatori, realizate in functie de marimea pestilor. Putem amesteca si specii cu moduri de viata diferite, de exemplu pesti de profunzime medie (mreana, danio...) si pesti de fund (botias) care nu isi fac concurenta.